Capătul de jos al străzii, unde s-a jucat prima Horă a Unirii în ianuarie 1859.

Hotelul interbelic al străzii, deschis în 1923 ca Hotel Palace, funcționează neîntrerupt de un secol.

Palatul unui antiunionist, devenit casa artiștilor plastici ieșeni, chiar vizavi de Muzeul Unirii.

Numele celei mai vestite cofetării a vechiului Iași, readus pe stradă.

Marele cinematograf interbelic al Iașului, cu 1.500 de locuri la deschidere, își așteaptă reabilitarea.

Casa în care a locuit domnitorul Alexandru Ioan Cuza între 1859 și 1862 și de unde regele Ferdinand a condus țara în Primul Război Mondial.

Grădina din spatele Palatului Cuza, scena recitalurilor camerale, folk și interbelice ale festivalului.

„Biserica lui Cuza”, paraclisul curții domnești, ascunsă între Lăpușneanu și Bulevardul Independenței.

Berăria-cinematograf de la 1906, ruină după incendiul din 2014, cu o reabilitare abia începută și blocată de retrocedare.

Cea mai veche biserică din Iași cu numele arhitectului în pisanie, „biserica calicilor”, cu iconostasul primului pictor academist român.

Scena din stradă a festivalului, unde au loc concertele de seară.

Anticariatul unde Eminescu are cea mai mare colecție privată din țară, în clădirea telefoanelor din anii ’30.

Domnitorul care a făcut din Iași capitală, în bronz, la capătul străzii care îi poartă numele.

Rondul de sus, „la Jockey Club” sau „la Tuffli” în vechime, cu statuia lui Eminescu și Biblioteca Centrală Universitară.

Întreaga zonă pietonală: aici se desfășoară târgul de anticari, atelierele și activitățile itinerante ale festivalului.